Nu societatea civilă amenință justiția. Lipsa de responsabilitate o amenință.

Noi, organizații ale societății civile, jurnaliști, activiști, formatori de opinie și cetățeni preocupați de apărarea statului de drept, denunțăm Hotărârea nr. 1348/9 iunie 2026 a Secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii ca fiind un demers profund nedemocratic, abuziv și incompatibil cu principiile dialogului public într-o societate democratică.

În loc să ofere o analiză serioasă, transparentă și responsabilă a problemelor care afectează sistemul judiciar, documentul transformă critica legitimă într-o pretinsă amenințare la adresa justiției și identifică în societatea civilă un adversar extern responsabil pentru erodarea încrederii publice în instituțiile judiciare.

Hotărârea nu răspunde criticilor. Nu explică suficient vulnerabilitățile semnalate de-a lungul anilor. Nu oferă răspunsuri convingătoare la preocupările legitime exprimate de cetățeni, jurnaliști, organizații civice sau chiar de magistrați. În schimb, construiește o amplă narațiune despre existența unor „dușmani ai justiției”, transformând controlul democratic exercitat de societate într-o acuzație.

Considerăm că acest document reprezintă un precedent periculos și că ridică probleme grave pentru funcționarea statului de drept:

1 Transformă criticile legitime la adresa justiției într-o acuzație împotriva societății civile

Cea mai gravă concluzie a Hotărârii nr. 1348 este aceea că problema principală a sistemului judiciar nu ar fi eventualele sale disfuncționalități, vulnerabilități sau derapaje, ci criticile formulate la adresa acestora.

Investigațiile jurnalistice, luările de poziție ale organizațiilor civice, semnalările privind cazuri de corupție, conflicte de interese, influențe politice, probleme de integritate sau practici instituționale discutabile sunt prezentate ca elemente ale unei presupuse campanii de denigrare.

Astfel, documentul mută atenția de la problemele semnalate către cei care le semnalează. Într-o democrație, însă, problema nu este că cetățenii întreabă, investighează și critică. Problema este atunci când instituțiile refuză să răspundă acestor întrebări.

2 Contestă însăși legitimitatea rolului societății civile într-un stat democratic

Presa, organizațiile neguvernamentale, activiștii și cetățenii nu sunt adversarii instituțiilor publice. Rolul lor este să monitorizeze exercitarea puterii, să formuleze întrebări, să investigheze, să semnaleze abuzuri și să contribuie la responsabilizarea autorităților.

Acest rol nu este o concesie acordată de stat și nu poate fi suspendat atunci când criticile devin incomode. O justiție independentă nu înseamnă o justiție imună la critică. Înseamnă o justiție capabilă să răspundă criticilor prin argumente, transparență și responsabilitate.

3 Încearcă să transforme societatea civilă într-un actor politic și să îi conteste legitimitatea democratică

Hotărârea promovează ideea că presa, organizațiile neguvernamentale, activiștii civici și cetățenii preocupați de funcționarea justiției ar acționa concertat și ar servi interesele unor actori politici.

Respingem categoric această afirmație. Societatea civilă nu există pentru a servi partide politice și nu își derivă legitimitatea din proximitatea față de putere sau opoziție.

Criticile formulate în ultimii ani la adresa unor persoane, practici sau decizii din sistemul judiciar provin din surse diverse, independente și adesea divergente între ele. Jurnaliști, magistrați, organizații profesionale, organizații civice și cetățeni au ajuns uneori la concluzii similare nu pentru că ar fi acționat coordonat, ci pentru că au observat aceleași probleme.

Faptul că numeroase voci credibile exprimă preocupări asemănătoare nu reprezintă dovada unei conspirații. Este unul dintre semnele normale ale unei dezbateri democratice sănătoase.

Mai mult, persoanele și organizațiile nominalizate în document reprezintă doar o parte redusă a vocilor critice existente în societate. Criticile privind funcționarea justiției sunt mult mai larg răspândite decât sugerează Hotărârea nr. 1348 și provin din multiple medii profesionale și civice.

4 Vorbește în numele întregii justiții fără a avea această legitimitate

Cele 76 de pagini ale Hotărârii nr. 1348 reprezintă exclusiv poziția Secției pentru Judecători a CSM.

Ele nu reprezintă poziția întregului Consiliu Superior al Magistraturii și cu atât mai puțin poziția tuturor magistraților din România. Cu toate acestea, documentul este redactat într-o manieră care sugerează că exprimă opinia întregii puteri judecătorești.

Numeroși magistrați și-au exprimat deja public dezacordul față de conținutul hotărârii și au contestat ideea că ar fi fost consultați sau reprezentați prin acest document.

Pretenția de a vorbi în numele întregii magistraturi în lipsa unei consultări reale este nejustificată și riscă să compromită pluralismul legitim al opiniilor existente în interiorul sistemului judiciar.

5 Refuză introspecția instituțională și transferă responsabilitatea exclusiv către exterior

Hotărârea oferă foarte puțin spațiu unei reflecții autentice asupra cauzelor care au afectat încrederea publică în justiție.

Dispar aproape complet din analiză întrebările privind transparența, integritatea, responsabilitatea instituțională, influențele informale, gestionarea unor cauze sensibile sau relația dintre sistemul judiciar și cetățeni.

În schimb, responsabilitatea este transferată aproape integral către presă, ONG-uri, activiști și cetățeni.

O instituție puternică nu își consolidează autoritatea identificând inamici externi, ci asumându-și responsabilitatea pentru propriile vulnerabilități.

6 Creează premise pentru intimidarea criticilor și restrângerea spațiului civic

Prin limbajul utilizat și prin modul în care sunt prezentate activitățile unor organizații, jurnaliști și persoane publice, documentul riscă să fie folosit ca fundament pentru viitoare acțiuni de intimidare, discreditare sau reducere la tăcere a vocilor critice.

Într-un stat democratic, critica instituțiilor publice nu poate fi confundată cu ostilitatea față de ordinea constituțională. Activitatea organizațiilor civice, a jurnaliștilor și a cetățenilor care monitorizează instituțiile publice este protejată de Constituția României prin garanțiile referitoare la libertatea de exprimare.

Dreptul de a critica puterea este una dintre condițiile existenței democrației, nu o amenințare la adresa acesteia.

7 Instituie o veritabilă listă neagră incompatibilă cu principiile unei justiții democratice

Hotărârea conține nominalizări exhaustive ale unor jurnaliști, organizații civice, activiști, magistrați și persoane publice prezentate în contextul unei presupuse campanii împotriva justiției.

Mai grav, documentul a fost transmis în întregul sistem judecătoresc.

Acest fapt creează un precedent periculos. În loc să contribuie la înțelegerea problemelor sistemice, documentul individualizează și stigmatizează persoane și organizații, transformându-le în ținte ale unei narațiuni instituționale ostile.

Nicio instituție democratică nu ar trebui să producă documente oficiale care pot fi percepute ca liste ale celor considerați adversari ai instituției.

Într-un stat de drept, cetățenii și organizațiile nu trebuie să se teamă că exercitarea libertății de exprimare îi poate transforma în subiecții unor evidențe instituționale cu caracter stigmatizant.

8 Delegitimează și încearcă să reducă la tăcere vocile curajoase din interiorul sistemului judiciar

Hotărârea nu reprezintă doar un atac la adresa societății civile. Ea afectează și magistrații care au avut curajul să semnaleze public probleme, influențe nelegitime, practici abuzive sau vulnerabilități instituționale.

În loc să protejeze pluralismul de opinii și cultura responsabilității profesionale, documentul transmite mesajul că orice critică internă poate fi asociată unei campanii externe împotriva justiției.

Această abordare descurajează avertizorii de integritate și afectează capacitatea sistemului de a se reforma.

9 Ridică întrebări legitime privind scopul real al documentului

O parte semnificativă a hotărârii este consacrată combaterii unor critici publice formulate la adresa unor persoane aflate în poziții de conducere în sistemul judiciar.

Această disproporție ridică întrebări legitime cu privire la scopul real al documentului.

Un act oficial al unei instituții constituționale nu ar trebui să fie folosit pentru răspunsuri personalizate la critici publice sau pentru apărarea reputațională a unor persoane aflate în poziții de putere.

Instituțiile există pentru a servi interesul public, nu pentru a răspunde contestărilor individuale.

10 Creează o teorie oficială a „vinovăției civice”

Poate cel mai îngrijorător aspect al Hotărârii nr. 1348 este că aceasta construiește o logică în care simpla critică devine indiciu de ostilitate față de justiție.

În această logică, jurnalistul care investighează, cetățeanul care protestează, organizația care monitorizează, magistratul care avertizează sau expertul care formulează obiecții nu mai sunt participanți legitimi la dezbaterea publică, ci pot fi prezentați drept factori care contribuie la slăbirea justiției.

Această viziune este incompatibilă cu valorile unei democrații constituționale.

Critica nu este o formă de agresiune împotriva instituțiilor publice.

Critica este mecanismul prin care instituțiile publice rămân responsabile în fața societății.